Cu ea sau fara ea... viata merge mai departe!

             Imi placea sa cred despre mine ca sunt un tip cu o coloana vertebrala. Mai mult de atat, eram sigur de asta. Apoi a aparut ea si mi'a frant coloana, m'a paralizat, mi'a dat "de m'a julit", cum zice amicul nostru de pe Tg. Ocna. Mi'am pierdut mintile, am luat'o atat de razna, incat lumea'mi parea atat de stearsa si lipsita de culoare. Ganduri negre mi'au trecut prin minte, dar Cineva acolo sus ma iubeste...
            A fost o persoana speciala pentru mine, am nutrit atatea sentimente pentru ea si totusi cine este ea, ca eu si alte persoane speciale pentru mine, sa suferim din vina ei? Speciala a fost pentru ca eu am vrut sa fie asa, pentru ca eu am vrut sa o vad asa. In realitate e doar o persoana si ar fi fost speciala cu adevarat, daca m'ar fi iubit si apreciat, pentru ceea ce sunt. Intr'un final, nu pot decat sa'i multumesc, ca nu m'a chinuit mai mult si ca m'a eliberat dintr'un regim in care oricum nu imi era bine. Exista acolo undeva o fata care se va bucura cu adevarat de ceea ce sunt eu, o fata care ma va face fericit, o fata care va sti ce vrea de la mine, o fata care va avea dragostea mea neconditionata, asa cum a avut'o si ea, dar peste toate, o fata care va sti sa se bucure de/cu mine!
          Nimic nu e intamplator si daca ea numai este acum langa mine, inseamna ca asa trebuia sa se intample. Nu pot si nici nu vreau sa ma cert cu Divinitatea, ori sa ii cer explicatii, pe care probabil nici nu as putea sa le diger. Ce a fost, a fost! Poate ca nu am fost suficient de bun pentru ea sau poate din contra, am fost prea bun. Realitatea este ca in viata alegi sa traiesti langa persoana careia ii iubesti partile pozitive, dar si careia ii tolerezi partile cele negative. Asa cum eu am acceptat'o cu bune si cu rele, asa ar fi trebuit sa ma accepte si ea pe mine si atunci am fi fost fericiti. Ceva a lipsit....si ce altceva, daca nu dragostea....caci ea nu m'a iubit. Nici macar atat cat imi iubesc eu un prieten, sau cat isi iubeste un om cainele.
         In concluzie, ea numai e si in mod sigur va fi in locul ei altcineva, care o sa ma merite si pe care o sa o merit. Mai devreme sau mai tarziu, oricine vrea sa iubeasca, isi va gasi sufletul pereche. Poate ca ar fi mult mai usor daca unii oameni ar inceta sa mai poarte masti si sa se ascunda in spatele aparentelor. In mod sigur ar fi mult mai usor daca unii oameni nu s'ar mai juca cu dragostea, cu cuvintele "Te iubesc!" si cu sentimentele semenilor lor. Dar cine sunt eu sa judec?
         Totul a fost o lectie, la al carei final m'am comportat ca un copil ce nu vrea sa invete si se minte singur ca e prea greu pentru el. Acum mi'am invatat lectia si totul e mai clar...Cu ea sau fara ea...viata merge mai departe!