Ai aparut in viata mea, cand eu habar n'aveam ce inseamna dragostea. Te'am intalnit, culmea...in casa mea, intr'un moment in care,sa fi vrut si nu as fi putut, sa iti ofer iubirea. Tu erai doar o copila, draguta foc si atat de fragila, iar eu eram un visator, ce avea mai mult de'o fata in vizor... Te'am respectat, n'am vrut sa iti fac rau si nu m'am jucat cu sufletelul tau. Stiam ca nu am ganduri serioase si ca te'as atrage'n mreje ticaloase. Am ramas amici, nimic mai mult...dar iata, timpul a trecut. Nici patru ani in care, am invatat ca dragostea exista si ca doare, nici patru ani de zile, nu m'au facut sa uit de tine si sa renunt la gandul, ca ai putea sa fi cu mine. Si iata ca destinul mi te'a scos in cale, ca viata sa ma supuna iara, la mare incercare...
Totul a inceput ca in vis, parca inotam prin paradis, timpul parca tinea cu noi si dansul ce'l dansam era in doi. Tu mi'ai promis, eu ti'am promis...credeam ca pentru toate avem permis si timpul a inceput sa fuga, iar eu am devenit o sluga. O sluga credincioasa, poate putin fricoasa, in slujba dragostei... ca mai tarziu sa aflu, ca tu nu ma mai vrei. Am trecut cu tine, in timp atat de scurt, prin lucruri fine...oh Doamne, si ne era atat de bine. Lucruri de loc putine, momente dulci, ecouri cristaline...ai devenit parte din mine!
Apoi am inceput a ne certa, din lucruri mici...nu merita! Eu cred ca n'a fost anormal, discutii mai exista, chiar din ceva banal, caci nu poti cere in asta lume, sa nu existe'n oameni "spume". Greseala mea ce n'am sa'mi iert, este ca ar fi trebuit sa fiu decent, sa stau pe acelasi plan cu tine, sa nu te pun mai sus de mine. Caci tu ai interpretat gresit si nu ai vrut sa vezi ca te'am iubit. Ai vrut sa vezi doar slabiciune, acolo unde era doar pasiune. M'ai acuzat ca te sufoc, cand eu doar te iubeam cu foc si de'as putea timpul sa'ntorc, ti'as arata ca as fi putut sa fiu si porc... Daca nu am fost asa, a fost nu pentru ca nu pot, ci pentru ca n'as fi putut, inima din piept sa imi scot. Eu te'am iubit curat mai fata si nu stiu daca o sa mai pot iubi vreodata. Caci inima in piept mi'e arsa, ca simt acum ca totul a fost o farsa.
Mi'ai spus atatea vorbe bune, un milion de promisiuni nebune, vroiai si tu sa fim noi doi pe veci, pan'am ajunge doua lesuri reci. Totul s'a transformat in scrum, iar tu acum iti vezi de drum. M'ai parasit ca pe un nimeni, intr'o clipa si sufletul din mine tipa.
El striga de atunci fara oprire, tanjind mereu la fericire, o Poveste de iubire, durere si dezamagire...
Mic e pasul de la iubire/pasiune la ura/resentimente; e totul colorat in urma, desi acum totul e fad, fara gust; insa totul trece, se spune ca pentru a accepta prezentul trebuie imbratisat trecutul, acceptat ca atare. Cuvintele au un ton puternic cum au fost descrise mai sus, dar cum se aprinde o flacara asa se si stinge. Nu putem trai din amintiri, ci doar din sperante si vise :) anyway, great subject :) congrats
RăspundețiȘtergere